Hipersensibilitatea la veninul insectelor înţepătoare este o formă specifică de alergie, dat fiind pericolul real pentru viaţa persoanei bolnave. În ţările europene reacţii alergice care ameninţă viaţa apar cel mai adesea după înţeparea de către albină de miere şi viespe, mai rar de către bondar şi bărzăun.

După înţepare de către o insectă poate avea loc o reacţie locală obişnuită sau o reacţie locală mare, o reacţie generalizată anafilactică sau reacţii atipice şi toxice.

Frecvenţa reacţiilor locale mari este de la 2.4% la 26.4%. Reacţiile anafilactice generalizate sunt mai rare şi se situează în intervalul de la 0.3% la 7.5%, iar la apicultori de la 14.0% la 43.0% ( 1,2 ).

Diagnostica alergiei la veninul insectelor cuprinde: efectuarea unei anchete, identificarea insectei-făptaşă, efectuarea unor teste cutanate, stabilirea nivelului de IgE alergeno-specifice şi de triptază, pentru a exclude mastocitoză (3-5).

Procedurile terapeutice sunt desfăşurate în câteva etape: procedură imediat după înţepare, procedură după combaterea anafilaxieie şi tratamentul cauzelor – imunoterapie specifică a alerigiei la veninul insectelor.

Singura metodă accesibilă şi eficientă a tratării alergiei la veninul insectelor himenoptere este imunoterapia cu alergeni (venom immunotherapy – VIT).

La terapie sunt calificaţi bolnavii la care a fost documentată reacţia IgE-dependentă. Timpul tratamentului este de la 3 la 5 ani, în funcţie de eficacitate individuală. la bolnavii cu mastocitoză diagnosticată terapia este efectuată până la sfârşitul vieţii. Indicaţia pentru aplicarea VIT este apariţia simptoamelor din partea sistemului respiratoriu şi sistemului cardio-vascular ( clasa a III-a şi a IV-a conform lui Mueller) combinată cu rezultatul pozitiv al testelor cutanate şi/sau celor IgE specifice, precum şi urticarie în grupul de risc considerabil, respectiv scăderea vizibilă a calităţii vieţii, combinată, de asemenea, cu rezultatul pozitiv al testelor cutanate şi/sau specifice IgE (4).

Contraindicaţiile în cazul VIT sunt aceeaşi ca şi în cazul imunoterapiei cu alţi alergeni. Acestea sunt: lipsa colaborării din partea bolnavului, vârsta de sub 5 ani, bolile de cancer şi cele legate de autoagresiune, bolile grave generale, precum şi insuficienţele cronice ale organelor. VIT nu trebuie să fie început la femei gravide, dar sarcina nu necesită întreruperea unui tratament bine tolerat (3,4). La pacienţii care întrebuinţează β-blocade sau inhibitori ai enzimei de conversie, respectivele medicamente trebuie să fie înlocuite cu preparatele din alte grupe, deoarece în timpul imunoterapiei cu alergeni pot să apare reacţii nedorite. Aici este vorba atât despre reacţii locale excesive, cât şi despre reacţii anafilactice generale. Aplicarea adrenalinei la un pacient care foloseşte β-blocade poate fi ineficientă. În schimb, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, prin creşterea concentraţiei de bradikinină, pot mări permeabilitatea vaselor sanguine şi în acest mod să intensifice simptoame de edem angioneurotic.

Alegerea unui vaccin cu alergen depinde de identificarea insectei şi de reactivitatea încrucişată dintre veninuri. Schemele imunoterapiei diferă între ele în primul rând în ceea ce priveşte timpul indispensabil pentru atingerea dozei de menţinere, cel mai des 100 μg de venin (la protocoalele lente timpul necesar este de câteva săptămâni sau luni, în timp ce la protocoalele rapide şi foarte rapide câteva zile sau, respectiv, câteva ore).

Mecanismele care condiţionează eficienţa imunoterapiei cu alergen sunt discutate în continuare. Cele mai recente studii dovedesc că imunoterapia frânează răspunsul limfocitelor Th2 la alergen şi modifică răspunsul imunologic de la cel dominant de tipul Th2 în beneficiul limfocitelor Th1 care produc cantităţi mari de interferon-γ şi subgrupa de celule T reglatoate, fiind sursă de citokine care frânează răspunsul inflamatoriu – IL-10 şi sursa factorului de creştere şi transformare -β (6-9).

Eficienţa imunoterapiei cu alergeni este evaluată pe baza negativizării testelor cutanate, specifice IgE şi, rareori, cu ajutorul unui test de provocare.

Eficienţa imunoterapiei cu alergeni în privinţa veninului de insecte este foarte mare şi mult mai mare decât în cazul altor tipuri de imunoterapie. În cazul veninului de viespe aceasta este de 95%, iar în cazul veninului de albină – 80-90% (10, 11). După terminarea terapiei riscul unei reacţii după înţepare este micşorat, dacă la terminarea VIT testele cutanate şi specifice IgE sunt negative.

Imunoterapia cu alergen este o procedură aleasă de către bolnavi cu alergie cu IgE-dependent la venin de himenoptere. Însă în continuare este necesară perfecţionarea metodelor de diagnosticare a hipersensibilităţii la veninul de insecte, precum şi evaluarea eficienţei acestul tip de tratament.